I Am sterdam

Ok...Neata! Stiu, e apropae ora unu...si sunt treaz de vreo trei ore...dar tot dimineata mi se pare...afara e o lumina puternica de soare cu dinti, vant si cer albastru....sunnt inca adormit, somnoros...

Ieri dimineata am plecat spre Amsterdam..6.30, trezirea! Bagaj la repezeala, spalat si toate cele ale diminetii, prajit repede calamarii pane si cartofii ce aveau sa-mi serveasca drept cina....rucsacul pe un umar si...la drum!! Dimineata a fost rece, dar frumoasa si insorita..Dupa vreo doua ore de atipeala in prelungirea somnului de dimineata, intrerupt barbar de alarma aia enervanta, deschid ochii intr-o lumina aurie, in mijlocul unei campii intainse, acoperita cu bruma. Am stitu ca suntem deja in Olanda dupa intainderea aia de pamant neted...drept ca masa asta pe care scriu,  la care ma uitam incercand sa gasesc o comparatie mai draguta. Un peisaj de dimineata cum rar am mai vazut...nu parea un inceput de zi si de calatorie, ci mai degraba un inceput de lume. Ceva suspendat in timp intr-o lumina aurie. Desprinzandu-ma usor de starea de contemplatie, incepeam sa ma gandesc la amicele olandeze pe care urma sa le intalnesc in Amsterdam. Acum un an am participat la un proiect international pe comunicare media. Am cunoscut doua tipe din Olanda, cu nume exagerat de romanesti ( Tamara si Liza) cu care am ramas , sa zicem "mailfriend" Ok, proiectul se numea " Crossing the borders" si urmarea depasirea granitelor fizice si culturale. Nu cred ca baietii aia de l-au organizat se asteptau chiar la asa ceva...adica..la o..trecere practica a granitelor si la o mica revedere a trei participanti.

Gnadindu-ma putin la asta, nici n-am realizat cand am ajuns in Amsterdam. Trebuie sa marturisesc ca fata de plecarea asta, atitdinea mea era ceva de genul " Ce naiba sa caut EU la Amsterdam?!" Ajuns , insa , in oras, inca in autobuz, am vazut primul lucru care facea excursia sa merite : GARA! E PE APA! Construita naiba stie cum, pe tarusi, pe pari pe..naiba stie ..in apa. Ulterior am vazut multe cladiri asa...Hai sa nu ne gandim cat s-au chinuit oamenii astia sa-si construiasca o tara, sa-si castige un centimetru patrat de pamant si cum ne batem noi joc de pamantul nostru. Stiti, se zice ca Romania e Gradina Maicii Domnului, ca romanii sunt popor binecuvantat, mantuit, ocortit..si ca..asa cu suntem , mici si saraci, suntem mai aproape de Dumnezeu. O fi, nu zic, dar ma gandesc la ceva...O stiti p-aia cu haosul si universul? Aia cu Raiul e univers, e ordine, iar Iadul e haos si lipsa de sens? E cea mai clasica reprezentare a celor doua principii antagoniste...Acum, hai sa se mai gandim o data...

Trecand poate prea usor peste gandul asta, ma las distras de forfota si agitatie...in toate directiile zvacneau biciclete..de colo-colo, asemni pestisorilor dintr-un acvariu...unii isi carau copii, altii cumparaturi, altii te miri ce! Toate formele si toate culorile de biciclete. Cat  ne-am mai invartit prin oras cu autobuzul, cred ca am numarat vreo zece oameni mergend pe jos . Atat! Intr-un final de ratacire dupa parcare, ajungem., coboram. Lume si forfota pana in Piata centrala a centrului turistic. De-acolo, impreuna cu Sorina, spre gara, sa le intalnim pe Olandezele zburatoare...ajungem...12 30..la fix! Gara? Mai rau ca in Burussel. La intrare, o gramada de bariere cu cartele si chestii(ca alea de la metrou) care m-au lasat dezorinetat si cu gura cascata..prima tinta in gara era toaleta, apoi..om vedea...urmarind indicatoarele, o gasim..Ok..cine crede ca in secolul asta telefoanele mobile sunt de vreun folos? Cum ies de la toalete, imi suna telefonul..vad apel..Liza...ridic ochii, era la 2 m in fata mea. Cine are nevoie de telefoane? Ne-am gasit fara un puct de reper prestabilit, intr-o gara imensa. Regasire, bucurie, prezentari..la drum! Contrar asteptarilor mele, fetele nu stiau Amsterdamul...nici nu pareau prea incantate de oras si nu parea nici sa inteleaga entuziasmul meu si al Sorinei. Pornim in cautare de ceca de mancare...ne opim la o ceva intre brutarie si patiserie cu un vanzator imigrant de cine stie unde...cred ca i-a laut cinci minute sa-mi faca un sandvici cu sunca si cascaval. Mi-a pus si salata la sfarist. Am crezut ca-l omor. Ca-i dau cu tava in cap pana nu mai stie cum il cheama si apoi il sufoc indasandu-i pe gat painea pe care o descanta cu un! Intr-un final, imi primesc magaria aia de paine cu ceva care purta improprpiu denumirea de sandvici si o cola la jumate..4,5 e . Nu, nu calculati! Va rog! Tamara mi-a explicat ca aici toata lumea e relaxata...cred ca nenea ala n-ar fi supravietuit 10 secunde in Bucuresti..ma rog, dupa cateva negocieri privind traseul, plecam la invarteala prin oras. Stiu ca nu poate citi asta, dar tre sa-i multumesc inca o data  Lizei pentru efortul eroic de a umbla cu noi in carje. ( genunchi facut zob) Neavad nimeni vreo idee despre unde poate fi Rijksmuseum, prima mea tinta, ne-am oprit la un centru de informare turistica...dupa 10 minute de calm olandez ( si nervi romanesti) ne baga si pe noi cineva in seama..12,5 euro pt Rijks, 15 pentru Van Gogh...lasa, ca pe nenea cu urechea taiata ( apropo, se zice ca Van Gogh si-a taiat ureceha fiind sub influenta..) l-am vazut si la Orsay..deci..Rembrandt. plimabre de o ora pana acolo, prin superba si colorata paita de lalele , printre magazine cu suveniruir cu vacute, frunze me marijuana si alte asemenea chestii. Ce mi-a ramas cu adevarat in minte e un magazin de Craciun ( v-am mai zis, la astia e Cracunul mereu) O droaie de chesiute dragutze de portelan, globuri de sticla cu decor incarcat si ..toate cele. De-acolo am cumparat un plic parfumat , de tinut in dulap s-au ceva ( asta mi-a explicat,zambind, Liza, prieteena olandeza, pitica si usor umflata, ca se face c el ) care avea o imagine cu un Mos Craciun..de poveste. Da, stiu, toti sunt de poveste. dar asta avea ceva...aparte. In locul zambatului tamp satisfacut si imbuibat cu care ne-a obisnuit cultura americana, atat de adulata si importata la noi, Mos Craciun de pe plicul de harite avea o privire blanda, de sfant, de batran bland si iubitor, o dragoste calma si linistitoare..In orice caz, o privire a unui personaj care nu ar putea in viata lui, fie ea si eterna, zice "HO -HO - HOO!!!" Si totusi, vesel...o veselie..complice, si o privire sagalnica, dar palida, si delicata...care, in lumea noastra hiperactviva si zgomotoasa, isterica si compulsiva ( sa nu-i zic "crizata" ) trece neobservata si neinteleasa.

Ok, va-m plictisit destul. As mai mentiona doar faptul ca la casa unde am platit , "spiridusii " lui Mos Craciun erau negri ca tuciu in care feribe mamaie urzici pentr curci. Ce ti-e si cu interculturalitatea asta! ( nu stiu daca exista cuvantul, dar intelegeti ce vreau sa zic) Probabil ca au coborat prea mult pe horn...Ma rog, mai departe spre muzeu, pe malul cananlelor, prin toamna de Amsterdam. Ajunsi acolo, ne despartim. Eu si Liza inauntru, Sorina si calalta olandeza....la plimbare in continuare. Turul muzeului a fost scurt. Cred ca o mare parte era in renovare sau ceva. O ora pentru cel mai mare muzeu din Olanda e prea putin...dar , o ora plina. O ora de Rembrandt, Vermeer si multi altii de care nu stiam, de picturi cu batalii navale, de expozitii de arme vechi, tunuri, machete de vapoare, steme si steaguri..un vis. Compania a fost, de asemena, la inaltime. Povesti, schimb de informatii si multe glume...Ce pot sa va spune c e uimitor sa vezi pe perete la cativa metri de tine lucruri despre car enumai ai citit..sa vezi ca exsita in realitate niste picturi pe care le credeai inchise intr-un univeers de carti si albume Un exemplu e celebrul, legendaul tablul al lui Rembrandt " Rondul de noapte"

Am terminat mai repede, deci timp destul sa ne odihnim...si sa mancam o ciocalata, pe banucta din fata muzeului...timp in care Liza mi-a explicat ca pentru olandezi fazele cu iarba si asta n-au nicio chestie..adica zicea ca n-a incercat is nici nu o tenteaza...e ..pentru turisti. Ok, cat ai zice "ciocolata" apar si fetele si mergem sa ne pozam cu scrisu ala, legenda urbana, I Am Sterdam...foarte tare...plin de copilasi cocotati pe el....ne-am urcat si noi, ne-am pozat pe acolo...asta a fost...Mai departe, plimbareala pana la locul de reintalnire cu grupul...18.15....Time to say goodby..pentru fetele din Olanda...o scurta disctuie emotionanta...zambete, cate un mic cadou de ramas bun si, o privire inapoi si speranta ce ne vom mai revedea candva..Reuniti cu grupul, am plecat spre locul de imbarcare pentru plimbarea pe canalele din oras si pe raul Amstel..noapte si lumini..feerie...cam lung totusi, mai ales ca incepea sa ma roada o foame....si, in plus, cele cinci grade de afara pareau si mai putine din cauza curentului. Buun..dupa asta, hai sa merg si eu in Red Light District...nu ma incanta ideea la inceput...si..na..nu sh..ce sa zic...o strada cu lumini rosii, cu dorgati si dubiosi...si cu femei in vintrine....e interesat ca lume, ca forfota, ca....pulsatie de viata..dar o viata...dupa mine mai mult decadenta si intrucatva artificiala decat libera....esti liber de lege dar prins de altele....si , in plus, daca e s-o luam p-asa...femei in vitrine..interesanta idee, ma rog.. dar curve vezi peste tot, nu stiu...e suficient sa ridici capul din pamant mergand pe strada, sa-ti faci privirea roata, si vezi o gramada..si la propriu si la figrat..deci....

Fianl de excursie....ajuns in autocar, imi savurez calamarii, acompaniati de cartofi prajiti si o bere Amstel. parca 2,15 euro pt o bere e cam mult,dar...asta e! Caldura, somn....ar mai fi fost mult de vazut ( Van Gogh, Casa Annei Frank, Heineken..si multe altele) si de facut...( de exepllu, mancat hering crud...pana cand m-am hotarat eu, s-u inchis ) dar...Amsterdamul nu pleaca de acolo..( desi, cu topirea ghetarilor si cresterea nivelului marii, nu sunt asa sigur) Bucuros de ce am vazut si de revederea celor doua amice, ma rezem de geam...