Viata de Erasmus

A fost o zi draguta azi....tocmai am venit de la o mini-petrecere intre romani. Am gasit niste brasoveni pe aici cu care a invatat un spanoiol sa danseze hore si sarbe, cat ne pricepem si noi...se pacre ca i-a placut.Plimbarea de intoarcere, pe aleile pustii ale zonei rezidentiale, prin lumina felinarelor,care chiar functioneaza, a fost fascinanta.  La intoarcere, m-am intalnit cu colegii mei de ..casa ( suna mai frumos decat "vecini" ) cu care am incins niste pase pe alee, cu o minge de fotbal castigata la o promotie de bere.

Ca activitati educative, am invatat ( sper ca am invatat) sa numar ...the dutch way..for example, negenthundred negenenneghtig e 999, Amuzant, nu? O alta relaizare semnificativa ar fi aceea ca mi-am inchiriat bicicleta..e galbena, inalta, confortabila si, mai ales NOUA. Spre suprinderea mea, mergand prin trafic, am reusit sa aduc acasa atat bicicleta cat si pe mine, in perfecta stare de functionare si fara nicio zgariatura. Cu mersul drept e o inca problema, dar...se rezolva. Un alt lucru notabil astazi e ca era sa dam foc la casa cu o portie de cremwursti si cu o tigaie murdara. Afurisitii astia de belgieni gatesc pe niste blestematii d-alea de plite electrice pe care le uitam mereu aprinse, pe langa faptul ca iti ia trei milenii , cinci secoloe, patru decenii, cinspe ani si noua zile sa fierbi un amarat de ou. Ok..azi am fost eu.n\Noroc ca mi-am amintit dupa vreo doua ore, in pauza mare, si a dat o fuga (trecut strada) pana acasa. Apas pe clanta..gandindu-ma la scenarii cu flacarile de nestavilit inghitind casa, tragedie, explozie si toate cele ( hiperbolizez...de fapt ma gandeam doar la ce fumul dracului o sa gasesc) Spre surpinnderea mea, cremwurstii nu era inca scrum- inca!De fapt chiar mai avea un strop de apa bolborosind in cratita, motiv pentru care au fost comestibili pentru pranz. Tigaia de langa, cu niste grasime intarita lasata la inmuiat, n-a scapat,insa, asa usor. Un alt ochi, uitat de cineva  aprins sub ea, isi cam facuse de cap cu prajeala, ce capatase o tenta negricioasa si raspandea un aer de iad si pucioasa. Morala? Ca-n bancurile cu prosti..."bine ca am uitat cremwurstii, ca altfel luam foc de la tigaie" .

Ik ben Horia. Ik kom uit Romania.

Da..am inceput scoala...n-o sa va plictisesc cu clisee sentientaliste de tipul "primul fior", "emotia descoperirii" ..n-am chef de astea. O sa va zic,insa, ca azi am avut primul curs de olandeza. Totul a fost foarte..natural, nu stiu..ma surprind oamenii astia..nu se face niciun fel de introducere artificiala sau ceva...nu e nevoie de autoritate, nimic...totul..pur si simpliu merge. Profa e o tipa foarta dragutza, miitica,slabuta, satena cu zambet linistitor si inteligent in acelasi timp.Ca sa va faceti o idee mai clara, arata cam ca o zana d-aia buclucasa si roscovana din povestile irlandeze.O cheama Marieke, nume ce mi se pare facut fix pentru ea. E ciudat ca nicun prof de eu vorbeste engleza foarte bine..da fapt, majoritatea vorbim mult mai bine ca ei.Tousi, nu par penibile sau stangace..sau ceva....Pur si simplu au un mod de ase  se face ascultate si intelese, fara sa fie nici dure, nici hahaite. Fara complexe,fara orgolii.. Si....peste toate...ia-o p-asta! Au 19 ani, ceea ce le face cele mai mici din clasa. Ca tot vorbeam de varsta, azi am aflat,uimit, ca eu si Sorina suntem cei mai mici din casa asta..singurii de 20..sunt unii chiar si de 23..desi nu prea par. Sa  revenim la profesori...ieri am avut o introducere legata de Belgia si identitatea ei. Prezenatrea a fost destul de captivanta si interactiva, desi a fost facuta de un tip cu mutra de sobolan depresiv. La ora respectiva am vazut filmuletul asta, ce m-a prapadit de ras. Vi-l recomand cu caldura http://www.youtube.com/watch?v=QlwHotpl9DA. Ca tot veni vorba, Belgia e o tara fara guvern de 400 si ceva de zile..si se pare ca nici n-au nevoie de el.Probabil ca asta se intampla cand individul isi stie bine treaba si isi vede cum trebuie de ea....

In alta ordine de idei, astazi e prima zi cand realizez cat de toamna e aici.Ma uitam pe geam si am vazut un copac singuratic si batut de vant, care-si numara, cu calm si fara tristete, ultimele frunze ale anului. a fost o zi frumoasa, fara ploaie si chiar cu un pic de soare. Lumina, atunci cand e, e inca varateca, dar..aici..vine toamna!

Incurajati de vremea frumoasa, fara ploaie azi, am iesit cu amicul ceh la o tura de alergare.Omu' a cam scos untul din mine, recunosc, dar plimbarea a fost interesanta? De ce? Pai..sa vedeti..ne-am pierdut! Partea buna a fost ca am ajuns intr-o zona rezidentiala superba, cu case de caramida cu cosuri inalte, flori rosiatice la intrare si gard viu taiat cu rigla.Partea proasta....ei bine..in loc de douazeci de minute..am alergat in jur de o ora. Eh..face bine la sanatate...Si asa, zilele astea am mancat cam multa paine...deci..jos cu ea de pe burta.

La capitolul mancare, trebuie sa va spun ca e foarte frumos pana acum mancam toti impreuna, gatim imreuna si unii pentru altii...e ca o familie internationala ,iertat fie-mi cliseul, dar altceva ai bun nu gasesc. Asta seara am  luat cina cu totii..am gatit eu si turcoaica. Ciorba mea radauteana n-a fost chiar ca la restaurant ( sau ca a lu' tata) dar a fost. In schimb, turcoaica m-a dat pe spate cuniste pui cu curry. Un alt exemplu de coeziune draguta de grup a fos ieseala la resatuantul mexican de ieri seara. N-ar fi  multe de zis decat rasete, glume, "noroc" in 7 limbi, o sala mica, ca o bucatarie de vila, nici prea mica nici prea mare ca sa incapem toti, muzica de chitara si acordeon..si un chelner/bucatar negricios, cu cu fatza prelunga si ochelari dreptinghiulari, burtos si usor nespalat, mai mult tigan decat mexican. Vinul a fost prietenos iar "Nachos con carne" ... "parfait", cum ar spune amica frantuzoaica.

Imi pare sincer rau ca nu prea am timp sa descriu totul foarte amanuntit dar sper sa va aduc macar un pic aici,langa mine. La numeroasele plangeri pe care le-am primit cu privire la scrisul cu greseli, am gasit scuza stupida ca nu m-am obisnuit cu tastatura de la laptop. In speranta ca nu am uitat nimic important, va imbretisez si va urez numai bine!

Branza, ploaie si injuraturi

Pe scurt, asta a fost ziua de ieri...o sa o iau invers decat in titlu. Am aflat cu stupoare si, in acelasi timp, cu mare bucurie, ca nu suntem suingurul popor care injura de lucruri sfinte. Grecoaica si turcoaica mi-au zis, la fel de suprprinse ca si mine,ca si la ei e ceva comun si ca injuraturi traductibile in engleza de gen "go to hell" fac parte din limbajul...sa-l numim politicos. Bine, ei nu variaza asta la fel de mult ca si noi....se rezuma la Dumnezeu, nu trec si la Pasti, Altar, anafura si toate cele. (Nebun popor mai suntem si noi) Biata frantuzoaica, o fata micutza si destul de..sa-i zicem pufoasta..cu trasaturi fine , ochi verzuli si maini mici, privea oripilata si in acelasi timp speriata toata aceasta dezbatere pe teme..sa le spunem lingvistice.

Ok, trecem mai departe....ieri am simtit pe pielea mea - si o spun in cel mai propriu sens al expresiei - ce inseamna vreea aici. Dat fiind ca, dupa micul dejun, toata lumea lanceza, lucra care ma scotea din minti, am hotarat sa dau o tura pana la supermarket ( as fi vrut ingrediente de o ciorba) Fiind duminica, eram aproape sigur ca e inchis..dar vroiam sa ma misc. In fine, cand am plecat ploua marunt si aseza..stropi mici si rari. Nimic ce m-ar putea speria. Imi iau geaca de ploaia, imi trag sapca in cap si...pe cai! Ok, o vreo 45 de min a fost ok..dar cand ai aveam mai putin de 10 minute pana acasa...cum sa va explic...am primit o noa definitie a expresiei "toarna cu galeata" Spun asta pentru ca intensitatea ploii s-a inmoltit cu 10, dar absolut din senin. Bursc. Intr-o secunda. Fara niciun avertisment....exact ca si cum peste ploaia aia, cineva ar fi aruncat ogaleata de apa cu intentia de a ineca un sobolan. Dupa un minut de ploaie din toate zarile, arevenit la ritmul normal..prea tarziu....victimele atacului? pantaloni fleasca. Cel putin nu m-aminecat...In tot timpul asta, nu mi-am pus gluga...sapca mi-afost suficienta, deci, ajuns acasa, cand m-am aplecat sa iau sacosile..splash! stransesem cam jumatate din apa lacului din Tineretului la mine in gluga. Cred ca o parte din ea inca se mai poate regasi pe gresia bucatariei. Si...ca sa inchei cu o ciudatenie, dupa doua oare de ploaie dintre care doua inute de cazut apa din cer, la inca doua ore totul, dar totul, era U S C A T. Nicio balta ni-mic.

Dupa acesta placuta plimbare de vara am dormit un pic...cand m-am trezit, soarele lucea inocent si usor apatic, ca si cum nimic nu se intamplase. Data fiind vremea frumoasa, am hotarat o plimbare prin "centrul vechi" E foarte frumos...n-am sa insist asupra catedralelor gotice, turnurilor, podurilor si toate cele..le voi descre cu alta ocazie( da, o sa pun si poze candva) Va spun doar ca lumeae foarte voioasa aici. Se bea mult pe la toate terasele si, din loc in loc, sunt scene cu formatii rock. In fata lor nusunt mai ult de 10 oameni, dara aia se distreaza pe cinste...canta,danseaza, se zbenguie de parca ar fi o multime intreaga in care se pierd. Ar mai fi de zis  ca am vazut o gramada de motociclisit( majoritatea peste 60 de ani!!!) calare numai pe Harley. Unul din ei avea nevoie de...ajutor. I se terminase bateria si ne-a rugat sa-i impingem Harley-ul de niste multe zeci de mii de dolari. Ok..acum socul...pe o strada, ce-i drept laturalnica, dar totusi..civilizata..stiti voi, Europa de vest, alea-alea...vad...oo...niste multe sarme intinse peste strada pe care se lafaiau lascivi niste ciorapi, chiloti si tot tacumul....Ma frec de doua ori la ochi si privelistea nu dispare...Hai da-o..

Despre branza frantuzoaicei nu ar fi multe de zis decat ca..e posibil ca asta sa fie ultima postare pe blog..intrucat intentionez sa-mi tai mainile, ca singura solutie de a scapa de miros. E cel mai sinistru lucru pe care l-am putut gusta vreodata. Mirosul este..fascinant...aroma de varza imputinta e o sora apropiata a lui. Ok, stiam ca , cu cat miroase mai mult a sconcs calcat de masina, o branza frantuzeacsca e mai buna. Chiar am facut pe cunoscatorul in fata frantuzoaicei cu asta...Ma rog, despre gust, nu va pot spune nimic.. RE- FUZ!

Azi "e prima zi de scoala"....sacoul gri si tricoul bleu-marin cu guler ma asteapta pe umeras. "Ce te uiti,ba?!", marastesc la silueta descrisa de haine pe dulapul din dreapta mea. Se pare ca trebuie sa plec..intr-o ora trebuie sa fiu in cladirea de vis-a vis...mancat,spalat,frezat. So...pa-pa!

Ziua 2

Nu m-am tinut de cuvant...am zis ca o sa continui seara dar n-am mai facut-o...m-am luat la o bauta cu.astia pe aici..si..cam asta a fost- ocazie cu care am aflat ca vodka lituaniana e mai tare si, dupa parerea ea, mai buna decat cea ruseasca. Seara a fost interesanta , oamenii sunt deschisi si glumeti. Pana acum, am un lituanian, un ceh, o slovaca, o turcuaica, o grecoaica si o frantuzoaica. E auzant ca suntem cu totii cam la acelasi nivel de vorbit engleza si..ne gasim greu cuvinetle in limbajul curent..asa ca 1 din 5 cuvinte e "stuff" sau "thing". Asa cum a asteptam, a venit si subiectul tiganilor, totusi mai repede decat credeam, imediat ce i-a luat un pic betia. Trebuie sa va spun ca au fost niste comentarii destul de naspa, dar ulterior a aflat ca...asa e stilul lor..sa spuna fix ce gandesc si ce au auzit, fara prudenta sau menajamente. Am fost socat sa aflu de la tipa din Slovacia ca un profesor de-al lor ii invata sa numeasca toti romanii "tigani", pentru ca "80 % din populatia Romaniei sunt tigani" .Ma rog....am vrut Europa, avem Europa.Totusi, nu mi-a fost foarte greu sa le scot, cel putin aparent, ideile astea din cap...nu sunt foarte incapatanati si se poate vorbi cu ei. Azi acum vreo ora am avut o discutie cu tipul din Lituania, pe jumate rus. Omul de destul de deschis si pare cel mai aproape de mine ca mentalitate. Am vorbit despre istorie, politica si alte asemena chestii. Pare destul de citit, dar a trebuit sa-i explic ca Romania nu a fost niciodata parte din U.R.S.S.

In alta ordine de idei....papuci nu am gasit ieri si inca imi ingheata picioarele. cel putin patrica a fost ok. In incercarea de a a simti cat mai "acasa" aici, am cautat chestii dragutze de pus prin camera...nu amgasit pe gustul meu decat un pahar cu strumfi si un vas cu bilute parfumate. Pe lista se afla un covoras si o cuvertura..si cu asta..se cam duc banii de instalare.La cumparaturi a fost dragut..am fost in mall-ul lor,care seaana un pic cu Sun Plaza de la noi...dar e mai cochet si ingrijit. Magazine..in principiu ale noastre..Zara, Bershka, H & M..cu preturile afisate, uneori, si in lei. La magazinele micute de pe strada, toti vanzatorii poarta un fel de uniforme sau costume ce dau un aer foarte placut, pe langa faprul ca sunt zamareti si binevoitori. Tot uniforme, stil vechi, de epoca, poarta si soferii de autobuze si controlorii din tren. Astazi, fiind duminica, o sa merg sa vizitez "centrul vechi", pe care l-am vazut in fuga ieri, cu niste zece kg de cumparaturi dupa mine.

Se cam apropie ora mesei,so...bye for now!

Neatza, Kortrijk !

Kortrijk, Belgia...HERE I AM...M-am trezit de putin timp, cu senimentul ala..de.."Ok, hai sa cucerim Belgia". Poate fiidnca sunt odihnit, poate e doar euforia unei dimineti insorite (da, exista si soare aici, desi nu credeam) dar..am starea aia de..."azi fac lucruri marete". Sa o luam , totusi, incet...Curentul ce intra pe sub usa si imi zgribuleste picioarele imi aminteste ca cel mai maret lucru pe care l-as putea face ar fi sa-mi cumpar niste papuci. N-ar strica nici vreo doua perne...si o patrica pufoasa si, preferabil, roz, cu elefantei. Am avut o nopate...ca  la munte...am dormit pe saltea,cu hanoracul pe mine si invelit - da, romanul e inventiv - cu husa saltelei. Si totusi...am energie si sunt optimist.

Ar trebui, totusi, sa va spun ca lucrurile nu stateau deloc asa ieri. Calatoria a fost ..sa o numim..picanta.Zborul n-a fost tocmai unul lin..si ce a urmat...distractie mai ceva ca la petrecerile cu Salam. Sa o luam cu inceputul...decolarea a fost ok...totul parea dragutz, soare, o mare de nori sub noi, orizont desenat cu rigla in departare. Imi plimbam gandurile inainte, tot inainte, spre ce va fi...da,ma gandeam la viitor. Dat fiind ca timpul trece ireal de repede in avion, ne apropiam de ora de aterizare. Deodata, reveria placuta si monotona in care intrasem e tulburata de vocea pilotului, care se auza gajgaita in aparat. Nu deslusesc decat esentialul..."Bruxelles....furtuna.....intarziere...turbulente".  Ce,face, maaaa? Pana acum am zbura doar pe vreme frumoasa si gandul ca o sa trec printr-o zona d-aia despre care am auzit niste povesti horror imi facea omleta poraspat mancata sa se gandeasca mai bine daca vrea sa o ia in jos sau in sus. Ma rog, n-a fost foarte inspaimantator..am treversat niste nori intunecati si suparati...ne-a zgaltait un pic - pe autostrada A1 e MUULT mai rau - si incepem sa survolam aeroportul. Asta a fost un pic cam...un pic:) De ce? Pai...pe langa noi, mai asteptau sa aterizeze, intarziate de furtuna, niste multe alte avioane..destul de aproape incat sa le deslusesc inscriptiile si sigla de pe coada. O stiti p-aia cu accidentul aviatic? Ciocniri in aer, artificii, fiare contorsionate, cutii negre., si oaeni imprastiati pe jos si alte aseenea chestii...ma rog..paranoia! Niciunul dintre pilotii avioanelor si nici macar aia din turnul de control n-aveau chef de asha ceva la momentul ala..deci..ne-au adus cu bine la sol. Ok..acum urmeaza paranghelia...dupa o plimbare de 20 de minute prin aeroport, la modul "bageje? doua puncte ics? unde mi-e bagajul , doua puncte ics?" Inttr-un final glorios, mergand dupa turma, am gasit locu' ala cu multe benzi rulante si multe bagaje. Repet, MULE. Nu stiu de ce si cum, o femeie roscata, trecuta un pic de primatinerete, dar cu un zambet de pustoaica...imi zice, prietenoasta "sept!" Nu era stewardesa avionului sau ceva...nu o maivasusem..o fi fost ingerul pazitor sau o alta asemenea chestie, pentru ca, urmand indicatia ei - mi-a zis-o la un mod prea preitenos ca sa nu o ascult- am gasit linia avinului nostru..Ok..temrile mele legate de trolerul meu cel obez se incadrau in sfra sumbru-macabru-lugubru . oricum, cele mai negre scenarii ale mele au fost intrecute. Nu s-a desfacut, nu a pocnit..nu... doara ca..nu mai avea roti :) Ia-o p-asta. Nu am avut alta reactie decat un ras isteric...nu va imagineti ce e aia sa tarsaui un troler de 23,3 kg ,cu niste ramasite de plastic in loc de roti,pe gresie, ciment , cauciuc si alte suprafete. Ajuns, dupa lupte seculare cu bagjele prin trenuri, in Kortrijk, k-am asteptat pa nenea de trebuia sa ne ia de la gara in ceea ce se numeste frig si vant. Ok,fara sa insist foarte mult, omu' , bealgian, profesor,mama lui..avea o masina scoasa din muzeul ororilor. In portbagaj era o patura d-aia mardara si gaurita ca in cele mai de betivi ordinari masini din Romania...acopeira cu frunza, crengutze, pamant...:) Inauntrul praful era chiar mai mare decat cel de pe rafturile mele de acasa -da, e posibil- iar scrumiera masinii.ei bine...era doar o stare de spirit...Saraca, era de mult revarsata..pe..este tot! Asa ceva.. ( breakfast time...continuarea..diseara)

Prima

Prima postare, si cea mai grea...imi cam tremura mainile. Nu stiu cati stiti asta despre mine, dar nu prea-mi planific viitorul. Am o idee generala vaga si , in rest, nu ma gandesc in detaliu decat cel mult pana la ziua de maine ( in cazuri exceptionale, poimaine) Azi dimineata m-am trezit si am zis...maine plec! Da, maine, singurul viitor pe care il gandesc si planific in detaliu..De fapt, viitorul e timpul la care ma gandesc cel mai putin..dar asta e o alta poveste. Cine va citi asta, se va intreba, probabil, ce simt...nu stiu..nu e ca si cum as pleca ani de zile pe o insula locuita de canibali, lilieci vampiri si plante carnivore. Nu e teama de necunoscut...poate ca nu am nici macar nelinistea plecarii. Singurul sentiment pe care il pot descrie acum e o usoara tristete ce imi apasa discret inima. In general nu mi-e dor de casa...imi place sa calatoresc, sa cunosc, sa simt...vreau doar sa stiu ca e acolo..dar acum...stiu, sunt convins ca o sa-mi lipseasca prietenii, locurile, tot. Sper doar sa va gasesc pe toti cel putin asa cum v-am lasat si sa ma intorc cel putin asa cum ma stiti.

Pentru ca simt ca alunec pe o usoara panta de patetic, trebuie sa schimb un pic subiectul. Imi cer de pe-acum scuze pentru halul in care arata.-sau mai bine zis nu arata- pagina asta..stiti cu totii ce bine ma inteleg eu cu tehnologie si ce placere nebuna imi face sa-mi pierd viata cautand tot felul de nimicuri pe calculator. Prin urmare, chestia ata nu o sa arate ever ca un blog d-ala...ingrijit, frumos,studiat...cum ii sta bine unui student la comunciare ce sunt ( hai ,radeti) Daca m-ar vedea vreun trainer d-ala la cravata care vorbeste depsre "Personal Brand" ca despre inginerie aeronautica sau ceva de genul asta, ar rade de mine cativa ani...poate pe buna dreptate. In fine, pentru mine e...ca si cum as scire cu un pix, un creion..un carbune..ceva care sa lase urme, pe o hartie mototolita din buzunar. O singura exceptie : de data asta, chiar se intelege ce scriu.

Trolerul zace burdusit in sufragerie. Arata ca un burtos gata sa plesneasca de prea multi mici mancati la pranz.  Hainele pentru maine asteapta pe umerasul atarnat de usa, rabdatoare, dar incercand paarca sa-mi aminteasca de orele inaintate si timpul pe care l-am petrecut scriind. Ultimele hartii, poze, amintiri trebuie indesate in geanta...Maine la 7 20 imi iau zborul, deci  ora de culcare se apropie. Cu speranta ca o sa pot sa inchid macar un ochi la noapte , va spun "la revedere".