luni, 20 februarie 2012

Doar..viata..

Azi dimineata...am deschis un ochi, apoi pe celalalt si...ce sa vezi..printre genele mele incarcate de somn, se distingea clar lumina..o lumina calda si arzatoare de ora noua care invaluia camera, rasfranta in peretele de geam. Ce e asa deosebit la asta? Pai..nu mai vasusem soarele cum trebuie de vreo doua saptamani..aproape ca uitasem cum arata...un albastru viu si stralucitor luase locul cenusiului detestabil de zilele trecute. Poate ca nu v-am zis, dar aici rar se intampla sa fie.."cer variabil, mai mult noros" sau asa ceva...nu, tata, cand e nor...e nor! Totuna! Compact si uniform! Dezarmant! Fara speranta. La fel, cand e soare, cerul e de cel mai curat albastru de care l-ati ( sau, cel putin, l-am) vazut vreodata.Nici un strop de nor.Faptul ca din seninul ala, in 15 minute poate sa te rupa o ploaie de nu mai stii cum te cheama, e cu totul altceva...Si noaptea, la fel...cand e senin, e senin...Pana acum, cele mai frumoase stele pe care le-am vazut erau la Arges....ei bine, astea le concureza...bezna in care se scalda nopatea oraselul asta cu casa scunde e perfecta pentru admirat...in plus, se vad cu totul altfel decat la noi si au o traiectorie diferita. Orion, vechiul si dragul meu prieten, cu-a lui centura de trei stele in linie, care de-obicei ocupa impunator si autoritar bucatica de cer de deasupra capului privitoruli, coboara noaptea, pe la ora doua, spre apus, mult marit si rasfirat, parca pregatit pentru somn. Dar sa revenin la tezirea mea....intinderea rasfatata acompaniata de un cascat scurt mi-a fost taiata de bocaniturile in usa vecina "lua-v-ar.!!" Abea atunci mi-amamintit ca le mai auzisem si cu vreo 30 de minute in urma...dar am decis, ca reactie, sa ma introc pe partea ailalta. Zgomotele si strigatele au continuat timp de vreo 10 minute, stricandu-mi intr-o oarecare masura bucuria scaldatului in soare, asa cum vantul puternic agita usor suprafata unui lac. "astia nu-si dau seama ca e mort de beat..sau de fumat iarba, sau de ce-o mai face el? de ce nu s-or lasa pagubasi si sa-l lase si pe el, dar mai ales pe mine, in pacea unei asemenea dimineti!?" In fine, intr-un final cei doi au obosit , epuizati de scancete urlate si suturi in usa...omul nu s-a trezit...In schimb, eu da....ma scol agale si, spre deosebire de o dimineata obisnuita, nu bubui muzica....ma mltumesc sa dau usa balconului la perete, oprindu-a cateva secunde cu privirea la bruma de pe iarba calcata din gradina, licarind in soarel. Micul dejun l-am luat, cum nu prea fac de-obicei, cautand diverse pe calculator...o pizza marguerita de  Carrefour cu niste sunca aruncata la misto peste ea, ca poateasa totusi are gust de ceva...Sista mi-a fost intrerupta de acelasi spectacol absurd si deosebit de sonor ce mai avusese loc cu deja o ora si ceva in urma.."da nu v-ar mai lua odata naiba pe toti??!!!" si apoi ma gandesc .."oare o fi posibil sa mori de la prea multa ce-o fuma ala p-acolo?" ( ca de coma alcolica am mai auzit) imi zic, cu linistea ca am dezlegat engigma- taraboiul ala ar fi sculat pana si un urs in hibernare caruia i s-au pus somnifere in miere- dar cu  o inndiferenta ce ma uimea, ca o fi murit ...la urma urmei, s-a mai auzit..da'a sta tre sa fie..ma gandeam acuma cum o fi la ei cu popa, cu inmormantarea, cu astea ( in tot acest timp, eforturile disperate continuau..orice incercare a alora de a comunica cu dragul meu vecin mi se parea deja o sedinta de spiritism) Intr-un final,ma imbrac si plec sa-mi rezolv pe la socala niste treburi administrative...ma introrc peste aproximativ o ora...ianinte sa descid usa, mi-am zis ca daca ii gasesc p-aia tot in fata usii aluia, chem salvare sa-i bage in camasa de forta.nu s-a intamplat asa. Capatul holului intunecos era luminat puternic, lasandu-ma sa ghicesc ca usa era larg deschisa...se aude o scurta tuse scurta urmata de alte cateva rafale mai sustinute. "traieste!" imi zic, cu aceasi indiferenta cu care cu cateva ore in urma mi-am zis " o fi murit". In fine, am treaba in oras...printre care si sa-mi duc bicicleta la reparat. Cu cateva zile in urma, pe la aceasi ora, ma gaseam in mijlocul trotoarului, in vant si ploaie marunta, cu sacoul meu gri aruncat pe gard, sub haina neagra, intr-o tentativa firava de a-mi pune lantul de lantul la loc. Seara trecuta mi-a facut din nou figura..trebuie dusa la service. Dar cum sa o duci 2 km jumate fara lant? Manecile sus si..la treaba! Fiind doare si cald, n-a daurat decat vreo 10 minute ( fata de douazeci si cva data trecuta- numai dracu poate incurca nenorocirea aia de lant in halul ala!) Pe cai si...in oras...prima oprire a fst compania de asigurari....pentru niste formalitati. Patru oameni in fata ea , si o baba absolut senila la biroul fnctionarei. N-as putea sa va spun de ce zic ca e senila din moemnt ce habar n-aveam ce neerlandeza ei vorbea acolo dar asa am simtit. Soarele ce inunda incaperea imi ardea puloverul bleu-marin incalzindu-ma prin fereastra din spatele meu. Atmosfera era calma dar nu plicticoasa...o melodie cunoscuta ce ma purta prin amintiri si melancolie se auzea din colturila incaperii.."Forever young...." putat de farmecul melodiei, incep sa gesticulez usor, intaorcandu-mi lent mana muscata de frigul de acum cateva zile...pana cand una din micile rani se desface, lasand la suprafata o boada de sange subtire, rosu deschis, ce sclipea intr-un fel anume in soare...ma las cateva secunde peirut in jocul asta ciudat, apoi ma sterg, ridic ochii si vad ca..mi-a vent randul. Urmatoarele 2 ore s-au scurs pe strazile insorite, mergand cu pas intins ( bicicleta era deja la reparat) din magazin in magazin, si apoi spre casa, usor clatinat de faptul ca plimbarea asta prelungita mi-a amanat nepermis pranzul... patru jumate....ajung, arunc cartofii in cupror,cand u vizita a unei colege imi amana subit masa cu inca jumate de ora..."o, doamne.." Un mod surprinzator, am uitat de soarecele ce-mi rodea putin cate putin stomacul si am fost in stare sa fiu o companie cat de cat decenta. Acum imi fac siesta...si ma gandesc la cele doua nopti pe care o sa le petrec pe drumuri...calatorului ii sade bnie cu drumul, cum zice romanul....Spre Normandia, zic....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu