Neatza! O duminica mohrata, afara e un cer cenusiu cu palide irizari de albastru, peste un peisaj cimplet incremenit. Chiar daca poae parea ca prin asta incerc sa-mi descriu starea, nu e asa...Eu sunt..doar obosit. De prea multa scoala...neeaah!
Pe masa din bucatarie se afla inca victimele unui festin : un munte de oscioare de pui ( care au fost candva parte din niste aripioare d-alea picante), trei cartofi obositi , intr-un rest de ulei, si niste sticle de vin...mi-e lene sa le numar....vreo 5, cred. Aseara a fost...cina de..departament. Pe scurt, mi-am invitat colegii ( mai bine zis..colegele - binecuvantarea sau blestemul ma urmareste si aici) la cina. Atmosfera...hmm..sincer, strainezele astea ( nemtoaica, doua finlandeze, olandeza, doua lituaniene ) sunt parca mai zgomotoase decat fetele noastre Adica, asa cum bine spunea cineva o data, trei femei una langa alta e simbolul pentru "galagie" in nu sh ce alfabet. Ei, domnisoarele astea...s-au intrecut bine de tot cu..standardele mele. Pare greu de crezut ca intr-o camera in care sunt sapre oameni, fara muzica, fara nimic nu te poti auzi cu cel de langa tine. Si totusi....Bine, ar mai trebui sa precizez ceva. La prima intalnire de grup, cand ne-am prezentat, n-am facut placute d-alea cu numele si tara. O fata mare, cu fata rotunda, roscata si cu privire de copilash neastamparat avea in fata o hartituta pe care scria " Finlanda -Valerija". E da-o-ncolo de finlandeza!! Si cand deschide gura sa se prezinte..."totul capata sens" Veriga lipsa s-a arat...Avea...accentul ala dragalas in voce, care ma face sa ma treaca toti fiorii posibili...rusoaica(emigrata)..."s-a terminat jmekeria" mi-am zis... bine., tipa-i de treaba, dar..50.000 de cuvinte pe minut e..ritmul ei de vorbire calm. Ca urmare, fondul sonor a fost dominat de al ei glascior, potentat de dulcele accent al nemtoaice. " Hai ca vine razboiu" , imi ziceam aseara... Ma rog, pe langa aceste amanunte nesemnificative, cina a decurs neasteptat de bine...bucataria mea ingropata in vase pe care se cristalizeaza resturile de mancare nespalate cu saptamanile ( in afara de mine si cateva fete, nimeni nu prea-si spala nimic pe aici..nenorocierea e ca sunt destule farfurii) a fost scoasa la lumina, intr-un efort hotarat, mancarea mi-a iesit bine si la sfarsit, cantare. O frumoasa seara de sambata.
Intr-o alta seara, am fost la teatru. In urma unei vizite " de lucru" la un teatru ce lucreaza cu priiecte sociale, am zis sa mergem si noi..sa vedem practic care e treaba cu arta moderna, daca tot invatam despre ea in nestire. Spectacolul era...fara cuvinte ( la propriu) deci am putut merge fara a ne pune la incercare cunostintele abia existente de neerlandeza. Tema destul de banala, un oras epuizat de aglomeratia, stresul si banalul cotidian, in care-si ducea viata o tanara ( singurul personaj) captiva in realitatea virtuala, dar realizarea, ca sa ma exprim academic si in termeni de critic de arta, foarte tare. Intre public si scena se afla un ecran transparent, pe care era proiectata toata actinea de pe scena, vazuta din alt unghi. Practic, vedeia simultan actiunea in doua planuri si din doua unghiuri diferite. N-am energie sa bat campii pe tema asta, dar pot sa va spun ca a fost interesant.
Marti seara a fost ceremonia de primire a noilor erasmusi. Nu pot sa zic ca am retrait emotiile ceremoniei mele. Din contra, mi-au lispit. Si, ca de obicei, cand nu esti parte din ..ceva..ai tendinta aia sa zici "la mine a fost mult mai tare" sau.."oamenii astia n-au viata", ceva de genul asta. Poate( aprope sigur) e doar o impresie, dar..asta am simtit. Cantecelul flamand pe care cu 6 luni( O, Doamne) in urma il cantam la chitara cu unguru' , sustinuti vocal de grupul vesel si balanganitor din spatele nostru, a fost cantat acum peste inregistrare, cu vocile acoperite de vocea originala. Petrecerea de bun venit pe care data trecuta am sfarsit-o adunad de pe strada victimele facute de tequila a fost acum ceva timid si plictisit. Nu stiu ce sa zic...poate si vremea asta scabroasa e de vina...atun era soare si frumos...tin minte ca eram in camasa cu maneca scurta..acuma...vai steaua noastra. Partea buna e ca..la capitolul...prmotii, biete moca si alte asemenea pomeni, am fost tratat la fel ca toti ceilalti erasmusi. Drept pentru care, la 9 45 tre sa plec sa ma bucur de ..biletul la piscina.
De maine sunt in vacanta..poimaine plec intr-o scurta hoinareala spre Normandia. Doua nopti.."meniul" pare interesnt, si cu potential de a fi transpus in scris. Plajele de debarcare, orase de pictori si...alte asemenea. Sper doar sa ne lase in pace ciuma asta de ploaie.
In fine, e tarziu...tre' sa ma duc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu