luni, 6 februarie 2012

Intoarcera cavalerului Horik

Titlul asta...pe unii v-a facut sa radeti cu drag, pe unii v-a facut sa ziceti ca am luat-o de tot pe aratura...da e ok :) . Reintoarcere....reintoarcere pe blog si, pentru cine nu stie inca, in Belgia. 

O luam pe rand....N-am mai scris de doua luni si ceva...ramasesem sa va povestesc Londra....poate ca m-a impresionat prea mult...si mi se parea pea mare subiectul..poate ca am luat lucrurile prea in serios ( ca de obicei...) In fine, nu-mi mai amintesc exact...tot ce-mi amintesc e ca ulima data cand am incercat sa scriu....a fost un esec total. Nimic nu parea sa aiba sens, nimic nu parea sa iasa viu sau colorat sau..ceva care sa va faca ziua mai buna sau sa va aduca un mic plus...oricare ar fi ala. Da, stiu, la mine scrisul e, mai presus de contactul cu voi, o metoda de ..exprimare artistica ( singura, de altfel, de care pot sa ma consider cat de cat capabil), deci ar fi trebuit sa continui chiar daca scriam balarii. NU! Pentru ca exprimarea inseamna comunicare...inseamna ca eu emit ceva...si cineva primeste...asta e exprimare...mai departe, ati prins ideea.  Mai presus de asta, imi amintesc ca atunci cand am decis sa nu mai scriu aveam asa o stare de...cum ii zic eu "maioneza taiata". Nimic nu se leaga, nimic nu curgea, totul era amorf, inutil si fara sens. Nu, nu m-a pocnit depresia..eram doar..usor scos din ritm. Motive..am avut...nu foarte serioase, dar au fost. Mai presus de asta, am primit niste critici destul de neprietenoase legat de scrisul meu...care nu m-au enervat, dar m-au intristat, venind din partea cuiva foarte apropiat , si am zis...lasa! Planuiam sa mai scriu doua postari, una "Epilog" ca un rezumat al experientei mele de Erasmus si " Ultima", pentru a realiza o simetrie cu inceputul. Un rezumat al cinelor de "la revedere", rasetelor, lacrimilor, declaratiilor de "friends forever" si imbratisarilot stranse, stiind foarte bine ca unele sunt..pentru utima data in viata asta.

Cu totii stiti cum sta treaba cu planurile..mereu apare cate.. ceva. Pe la inceput de ianuarie, in toiul examenelor si noptilor nedorite cu zeci de kg de foi pe masa, deschid un mail. Subiect? Prelungire bursa Erasmus...N-o sa intru in descrierea starii mele...zic doar ca am intrat pentru cateva zile intr-o stare de..."pe ce drum sa o apuc?" dreapta sau stanga "A ramane sau a nu ramane" Presupun ca multi stiti despre mine ca nu prea iau usor decizii ...si ca nu-mi plac situatiile cand drumul nu mai are "ianinte" , cand exsita doar dreapta si stanga. Poate vi se pare o copilarie si o dovada de nesigurantza si mai stiu eu ce text d-asta, dar zilele deciziei au fost grele...zile de plimbat cu bicileta prin ploaie, de umlat noaptea prin curtea facultatii..totul ca sa-mi pun oridne in ganduri. Inca cinci luni...nu pare o asa alegere mare...pentru mine, a fost...de ce? Pentru ca..asta presupune multe...in balanta erau..dorul de ieseala cu gasca , de mesele obscene de familie, de munti, de Piata Unirii, de ..voi,de...casa ( notiunea asta e foarte cuprinzatoare la mine) Pe de alta, dezvoltare perosnala,cariera, tampenii d-astea pe care cu putin timp in umra n-as fi dat un banut gaurit.Mai mult, cred ca atunci cand faci o legere de viata, nu alegi..A sau B...te alegi pe tine... ca si perosana, ca si constiinta..cum te vrei tu pe tine in viitor.. In fine, consultari cu prieteni, cu mine insumi,..si toate cele...Raman! Acum, Horio, asteapta raspunsul de la facultate...si astapta..Ideea e k oamnii de la mine de la SNSPA m-au anunat c amai pot ramane ple la inceputul lui ianuarie, in conditile incare termenul limita pentru aplicarea in continuaere in Belgia era 1 NOIEMBRIE . Du-te, vorbeste cu aia...Oamenii au zis "ok, esit student la noi, ai fost baiat bun...facem o concesie...dar..unde o sa stai? " cum adica...? Pai uite asa...casele de studenti erau date din noiembrie, ca si locurile la scoala. Pe scurt , oamenii mi-au zis "poti ramane, daca pana vineri cel tarziu nearati un contract de casa" asta intamplandu-se marti. :) Ok...umblat, vazut, discutat..si uite asa am ajuns aici . Casa Alba ( nici nu visam eu sa ajung presedintele SUA) O casa mare, cu pereti usor scorojiti si interior ce aminteste de filmele cu gangsteri. Camera, insa, e mare...luminoasa si prietenoasa. Parter, cu iesire la gradina..e...sa zic ca mi-ar placea sa stau toata viata in asa camera? 

Acum...inceputul semestrului...un program..Hippie,asa.." Social Pedagogical Art and Creativity Exporation", un curs ce indlude lectii de dans modern, sculprura si teatreu.

M-am decis sa scriu din nou..macar sa va fac o introducere in noul capitol. In plus, la scurta mea intoarcere in tara, am aflat cu mare bucurie ca ..au fost cativa..cititori care mi-au simtit lispa...here I am.

"Un etern sfarsit, si inceput...asta ne este viata si moartea.." spunea o melodie de Tapinarii....sfarist de Erasmus, inceput de Erasmus...casa noua, colegi noi, spernate noi.... eu, sper, acelais...poate un pic mai intelept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu