Still in Dworp

Salutari din orasul cel micut de langa Brussel. E frig, da e frumos...suntem pe un deal..( ceea ce e destul de irar pentru belgia) foarte impadurit si cu multe fruneze pe jos...Cand am ajuns, am schimbat trei trenuri si un autobuz..si ne-am scos toti plamanii din piept urcand dealul ala . Sunt multe de zis, dar nu prea am forma de scris...o sa incerc totusi..sa va descricu cateva momente...

A doua seara a fost cea mai impresionanta..singura organziata ca lumea...o seara de dans, obligatorie, pentru toata lumea. O ora si ceva de initiere in...dansuri medievale. In mod supriprinzator, nu mi-am sucit nimic, n-am cazut, ametit si nici pe nimeni n-am calcat. Poate ca dansul nu e chiar asa greu si poate nu sunnt chiar asa hipopotam cum credeam..am avut parte si de..partenere simpatice, care m-au ajutat cu zambet si rabdare...melodiile au fost live! Acordon si chitara...locatia? o ditamai sala de..naiba sa o ia ...ca nu era nici de sport nici de festivitati...ceva mare, oricum. In fine...v-am zis vreodata cat de mult urasc profii de dans? De ce? Pai..ideea de dans mi se pare foarte tare...o energie emanata, o armonie, o legatura, o tensiune, o comunicare dincolo de cuvinte, o legatura, o intimitate. O intimitate in vazul lumii, stiu..poate nu intelegeti cum vine asta, dar...in foarte putina mea experinta de dans, asta mi se pare ca se intampla.....mi se pare ca daca o faci si simti cum trebuie, lumea din jurul tau poate foarte bine sa dispara...si sa te lasa intr-o lume facuta din doi, dintr-o privire intensa, o atingere placuta si usor incordata, o rasfulfare calda , o mana umeda si usor tremurata..si miscarea aia....chiar sunt curios cum se simte cand esti cand dansezi cu adevarat..cand o ai in sange..si nu-ti ma numeri pasii ca un idiot, si cand muzica iti poarta singura picioarele. Ok..d-asta urasc profii de dans..pentru ca o fac atat de bine...si pentru ca sunt atat de..ce termen sa folosesc...numai idiotenii imi vin in cap...tari, cool? nu stiu..o ceva d-asta. Tipu asta era slabut, musculos, brunet cu parul lung si...ce sa zic, cam dadea fetele pe spate...partea naspa e si ca avea cu ce. Ok, d-asta urasc profii de dans.

Ieri seara am baut ceea ce e pana acum e si cred ca va ramane cel mai bun pahar de vin din viata mea...Am avut o vizita cu treaba in brussel, dupa care am facut un mic popas la barulet de langa statuia...aceea....din Bruseel. Sase-sapte mese intr-o sala icuta luctrata in lemn, si un semineu care ne lumina fetele...Vin rosu, sec  si gros care se scrugea pe paharul caldut . Culoarea rosiatica si caldura discreta pareau sa se reverse din pahar si sa invaluie camera ....o discutie zambareata si visatoare...muzica buna...bucurie. Am spus-o si o mai spun..momentele mici fac viata...detalii...si asta e unu dintre ele. Nu prea sunt in forma de descrieri...ca sa va pot aduce acolo...dar sper sa va lucreze un pic imaginatia...

Bun..terminand cu visarea pe seara asta, o sa va scriu un pic despre...partea profesionala patru workshopuri si un simpozion. Nu ingtru in detalii, dar toate au fost f interesnate...tema principala, "body and mind". Bine, prezzentarea generala, in sala mare, a fost ingrozitor de plictisitoare...dar..nimic nu-i perfect. In Brussel am facut o vizita la un centru pentru saraci...ziua primesc ceai, cafea , mancare..la preturi de nimic ( nu le dau pe gratis ca sa le cultive totusi un fel de..cultura a valorii...dar preturile sunt..simbolice) iar nopatea...nopatea se inchide. Incepdand cu ora sase..te intorci in strada. Bun..acum urmeaza partea interesanta, partea care ar putea avealoc ( si chiar a avut) intr-un film de succes. Exista un numar de..cateva sute de patrui pentru...."norocosi" le zic norocosi pentru ca, nefiind suficiente pentru numarul de soicitari, se trage la sorti..cum? cu pachete de carti. In fiecare seara, fiecare trage o carte. Daca tragi carte de rosu, intri, daca tragi carte de negru...nu! Pe langa asta, femeia povestea ca centul ala cu patrui..e uneori mai rau decat strada..se intampla vilorui in grup, lupte....si, mai presus de toate, toti dorm imbracati. De ce? Daca n-au hainele pe ei, nu le mai gasesc a doua zi. Unul dintre ingrujitori spunea ca oamenii strazii pun mare pret pe incaltari. Orice faci ca om al strazii, eri. Zi , noapte, iarna vara...zloata...O pereche buna de incaltari e...un mare plus, o comoara pt viata de zi cu zi.

Se face tarziu...timpul de petrecere se apropie..gala de final..maine,acasa!In speranta ca macar cateva randuri din ce am scris v-au adus un pic de valoare, ceva in plus la cunostinte sau sentimente, va las.. camasa rosie si...party!!!!