Ce mai fac?

Pai..in momentul asta...nu prea stiu...ma intreb si eu...azi dimineatza m-am trezit vesel si energic. Vinerea o am libera. Fara scoala ! Mi-am dat muzica la maxim si m-am imbracat incercand trei camasi si aruncand voios cu ele prin toata camera ( am pierdut din vedere ca la un moment dat va trebui sa le calc din cauza asta) Azi n-a facut mare lucru...gateala, baschet si pregatiri pentru Paris..da...Paris! Sunt..dar sa nu ne grabim..o luam cronologic..

Duminica trecuta a fost una ditre cele mai frumoase zile aici...soare, norisori simpatici si pufosi..vreme total atipica pentru Belgia dar perfecta pentru o plimbare mai lunga cu bicicleta...zis(mai degraba.."gandit") si facut. M-am apucat de recrutat..tovarasi de drum ( un tip si o tipa din Spania, un ungur si o unguroaica) si..pe cai! Ma rog, pe bicilete. Dupa zece minute de mers lejer, in zig-zag, pe sub copacii ingalbeniti, gasim indicatorul pe care il cautam: un scris mare si negru cu un nume familiar, taiat cu o banda oblica rosie.Am iesit din oras! In cateva rotiri de pedale mai incolo, alta lume, alt peisaj. Campuri, fanete, vacute pestrite si cai ingrijiti si pieptanati, asemanatori cu aia rozalii facuti de Barbie de se joaca fetitele cu ei. Aer curat, miros de pamant si de tara...pret de cateva minute, ceva imi amintea de casa. Soarele stralucea placut, vantul adia usor si totul in jur era linistit. Iluzia casei a disparut insa ca un miraj spulberat de o pala de vant atunci cand am vazut gaedul viu din fata caselor taiat cu rigla. De fapt..gresesc..cred ca linia tufisurilor alora era mai dreapta decat rigla mea. Asa ceva nu are ce cauta intr-un peisaj de acasa. Nici moara de vant din departare nu prea se pupa cu...plaiurile mioritice, lasand la o parte porubmul, crescut tot la acelasi nivel. Unde mai pui ca fiecare cultura de ce o fi fost cea , legume , fructe, cereale..avea in fata o pancarta pe care, intre alte cifre, figura inaltimea pe care ar trebui sa o aiba. Sa zicem ca..asa e pa la ei. Frumos, foarte frumos..se spune ca ordinea e Raiul si haosul e Iadul. Totusi, parca era PREA ordine...prea uman, prea putin natural. Si totusi, frumos. Ridicandu-mi ochii de la drumul ingust spre cer, imi aminteam de cuvintele grecoaicei din primele zile " Cerul e mai aproape aici decat acasa". Nu stiu exact cum vine asta, dar avea dreptate..poate din cauza norilor, poate e culoarea...nu stiu..dar asa e..e mai aproape. Uitandu-ma la ceas ( asta e un mod subtil de a spune ca pt sa merg cu o mana fara probleme) vad ca trecuse deja o ora de cand plecasem din fata casei..Dupa o scurta orpiere la o mica, bisericuta din apropiere,gri-mohorat pe interior, dar superb colorata de lumina albastruie filtrata prin vitralii, pauza de bere! O mica taverna (sa nu-i zic carciuma) locala, cu bere belgiana blonda...rasete, glue , prietenie. Inca cateva minute si .spre casa !

Luni a fost prima zi de scoala adevarata..Gata cu cursurile de Dutch si cu zane micutze si falfaitoare in loc de profi. Of! Profesori adevarati, copti, si seriosi...totusi deschisi si prietenosi. Spre surprinderea mea, clasa e foarte mica. Tot programul SCOPE , din care fac parte, are 12 elevi. Obinsunit cu sali imense, ticsite cu pana la 200 de capete,  sala cu 12 oameni mi e pare inedita....iti mai alunga senatia de strain si...mare. De fapt, si cladirea e prietenoasa...luminoasa, cu ferestre mari, cat un perete, larga si primitoare. Atmosfera linistita si linistotiare. Saptamana a trecut repede, fara prea multe cursuri...joi a fos franceza..o profa scunda, grasuta, cu ochi de om bun si zambet voluptos si obez. Voce harshaita , raraita si ton urlator, agitat, tipic frantuzesc. Pentru prima data de cand sunt aici, m-am simtit si eu mandur ca sunt roman....am zambit larg si am ridicat umerii..poate prea mult, poate prostesc, dar..totusi! Profa a zis ca e fericita ca are si anul asta un roman in clasa, pentru ca romanii sunt intotdeauna cei mai buni. "au vocabular si  eleganta".

Ok..acum..agitatie, emotii, cola! Maine plec la Paris..orasul ala!...nu stiu..e...coplesitor? Un cuvant care nu-mi sta in vocabular, dar atat de potrivit acum...Orasul de care am auzit prima data de prin povesti si reviste cu benzi desenate...orasul ala pe care nici macar n-am vrut sa mi-l imaginez in vreun fel pentru a nu-i strica farmecul despre care toata lumea vorbeste. Orasul din filmele de la orele de franceza din liceu....orasul cu muzica de cabaret, cu pictori impresionisti, cu Cocosatul  de la Notre Dame, cu cafenele si vin..cu..viata lui unica. Orasul pentru care s-a invientat cuvantul "boem" . Tremur de nerabdare sa ajung acolo, sa-i simt strazile , istoria, povestile si viata..si sa incerc sa va povestesc bucatica mea de Paris !