Lille

Pe masa e dezordine. In stanga cartea galbena si groasa de dutch, deschisa peste niste foi cu scris chinuit. In dreapta agenda groasa cu spirala, stiloul rosu de examen, pixul, bliuta saritoare si telefonul. Langa manea mea, paharul cu strumfi. 11:37.Cravata colorata ma asteapta cuminte atarnata de cheia sifonierului O ora jumatate pana la examen... Totusi, dupa atata invatat, timp destul pentru o scurta povestioara.

Luni am fost la Lille, parte din cursul de Dutch..ca sa.vorbim cu oamein pe strada..( ?! ) Ideea era ca belgienii consiedara Lille-ul parte din Flandra dar..toata lumea vorbeste franceza acolo...Unde mai pui ca toti au alura aia de slabanogi inalti si mutra ascutita si blonzie pe care o gasesti in dictionar la cuvantul " francez". Orasul, cat l-am vazut, e..vechi si nou. batran si tanar. Mall-uri langa catedrale, arhitectura flamanda si pereti de sticla..Nu stiu cum, dar totul se armonizeaza.Trotoarele si strazile pavata cu piatra cubica, ici-colo cate o piata cu un personaj impunator care te priveste gri de pe un soclu inscriptionat in piatra. Vecha piata a orasului pastreaza perfect parfumul...vremurilor de glorie. Ceasul cladirii cu caramizi mici si rosiatice ce era candva Bursa indica monoton si plictisit ora exacta. Turnul camerei de comert te priveste ca un urias puternic dar binevoitor si simpatic. La cateva strazi mai incolo, o catedrala...impresionanta nu prin dimensiuni, ci prin finisajul baroc-roccoco, incarcat si dantelat. Ce m-a impresionat insa cel mai tare a fost Notre Dame de la Treille, o cladire mare, butucanoasa, fara turle, si fara inflorituri, cu un acoperis ascutit cu forma de triungi echilateral. Linii putine, lungi, drepte si articulate brusc. Fatada e reneovata in stil contemporan, fapt care de face sa te gandesti urcand treptele lungi si inguste, ca vei vedea o biserica noua. Odata intrat in bisercica, insa, intri in alt timp..poate in alta dimensiune. Sfintii te privesc milostivi din statile colorata de piatra sau lemn. La picioarele lor , sunt asezate zeci de lumanarele, agitate de vantul ce suiera mistic, ce le lumineaza fata imbatranita. Sentimentul e altul decat la noi. In bisericile noastre micute si afumate de lumanari, cu icoane calde si uneori scorojite de vreme, Dumnezeu pare mai aproape, mai cald, mai uman, mai prieten. Aici, Dumnezeu e mare, e stapan, e atotputernic, dar pare protector si drept. Poate infricosator de drept. Statuile sfintilor te mai linistesc, parca, iti mai alina fiorul coplesitor ce aduce a teama. Imi fac cruce ortodoxa, ma rog..totusi, Dumnezeu e peste tot acelasi, chiar daca se arata altfel. Parasesc catedrala cu inima plina si gandul aiurea. Dupa zece minute petrecute la centrul turistic printre vederi, brelocuri si magneti de figider, plecam spre oras. Calatoria se incheie cu o bere blonda, frantuzeasca, scarboasa si fara gust , acompaniata insa de o clatita uriasa cu suca si cascaval, cu gust placut de lapte si faina.

E tarziu. Trebuie sa va las. Ma asteapta examenul oral...imi iau mintea,zambetul si stiloul cu mine..si va las! Multumesc ca ati citit.