Inca o pagina

Gata ! Mi-am aruncat puloverul pe pat, mi-am scos camasa din pantaloni, mi-am descheiat gulerul si m-am trantit pe scaun ! A trecut. Am dat examenul...si cu asta...s-a incheiat si cursul de dutch. Se intoarce o pagina...din pacate, asa e cu paginile. La inceput, e ciudata, cu litere straine si greu de descifrat. Apoi..incepti sa o vezi ca pe o provocare, ii simti textura, mirosul si incepti sa iti apropii ochii de foaia ei galbuie. Literele par , incet inncet , a se uni si a da nastere a ceva familiar, prietenos...iar cand incepi sa te obisnuiesti cu pagina, sa iti plimbi linistit si zambitor ochii pe ea, iti opreste privirea coltul din dreapta jos....da! Trebuie intoarsa!

Ce pot sa spun..mi-a placut cursul, chiar mi-a placut. Incarcat, complicat, dar dragut. Predat cu stangacie, dar cu o stangacie vesela, prietenoasa si dragalasa, cara, pana la urma, isi atinge scopul mai bine decat rigoarea unui profesor sobru si experimentat. O sa-mi fie dor de "zana cea micuta", de topiala ei continua, si de zambetul complice atunci cand imi mai arata cate o greseala pe foaia de examen sau imi mai strecura cate o sugestie, facandu-mi semn cu degetul "shht". Ma gandeam ca cele trei profe, toate zambarete si prietenoase, au fost perfect alese. Neerlandeza e o limba greoaie, inchisa, cu litere care iti raman in gat si care necesita mult chin pentru a le scoate de acolo. Cu cuvinte care cad ca niste bolovani, unele greoaie, altele mici si tocite. Daca ar fi fost predata de cine stie ce matahala blonzie cu privire holbata, cred ca jumate am fi plecat acasa dupa prima ora ( cealalta jumate, cei mai curajosi, urmand sa plece acasa dupa pauza) Dar asa, cu spiridusi in loc de profesori, a fost chiar umana, indraznesc sa spun simpatica.

In alta ordine de idei, pastrand insa cursul nostalgiei ce imi da tarcoale inca de aseara, ma gandeam ca astazi e 15 septembrie...stiti voi...data aia..temuta...care iti curma cu cinsim vara. Ziua cu flori, cu uniforma in patratele,povesti de vara despre balaurii rapusi si castelele cucerite, mai apoi cu pupaturi, imbratisari si strangeri puternice de mana ( ca doar de-acuma suntem barbati) Ziua cand intram purtand in minte nisipul fierbinte al marii pe culoarele reci si intunecoase ale liceului, urcand treptele inguste de dincolo de usa metelica rosie, mergand grabit spre sala 6, scartaind parchetul sub picioare, si asezandu-ma la locul ce il parasisem cu trei luni de vara inainte. A ,da...si ma gadeam la...stiti voi..prima zi de scoala. Va mai amintiti ceva de ea?  Nu insit mult pe asta. Nu vreau sa va plictisesc cu sentimentalisme. vreau doar sa va spun ca toate amintirlie, uniforma,cravata maronie, ghiozdanul rosu..imbratisarea grasana a doamnei invatatoare..se sterg..apar ca intr-o poza. Ce-mi amintesc insa foarte viu seara dinainte. Emotii, fiori, ganduri...ora 23 30 si nu puteam sa dorm..la varsta aia, ora 23 era un tabu. Nici nu stiu daca o mai vasusem pana la varsta aia pe ecranul negru al ceasului cu afisaj. Din lipsa de somn,am facut o escapada curajoasa pana in bucatarie. Acolo,pe masa, intr-o ulcica violet de plastic, se lafaia un morman copios de strugrri negri si grasi.Pentru mine,asta e prima zi de scoala. Gustul strugurilor, in combinatie cu emotia gandului la ziua ce urma.

In speranta ca nu am derapat prea tare, va doresc o zi de 15 septembrie cat mai frumoasa!